la revedere!

Aceste doua cuvinte: “la revedere” nu sunt un ramas bun de la cineva sau de la ceva la care ai tinut mult si pe care l-ai lasat in urma. Nu este nici un adio rostit la o despartire. Pentru ca adio este un cuvant gol, rece si lipsit de: “va urma…”. Dimpotriva, este o speranta, o dorinta de a revedea din nou pe cineva cat mai curand si cat mai frumos. Cele mai reale cuvinte:” la revedere! ” sunt melancolice si pline de farmec…suna ca un: “pe curand!” spus in graba si cu dor plin de dorinte de bine pentru cineva sau ceva.

Cineva imi spunea ca oamenii vin si pleaca din viata noastra, si asa e. Insa: “Cand ne vom revedea? Cum vom fi?” Sper sa fim bine si cu ochii zambind…

Călătorie…

In timp ce scriu trenul își continuă drumul leganandu-se încet…se deschid treptat în fața mea priveliști minunate și diferite dar care parca seamănă. E iarna acum și totul e alb. Acum. Oare ce voi vedea in continuare?!Oare ce va fi mâine?! Nu am timp să mă gândesc la maine.Imi place să mă bucur de acum in timp ce trenul merge mai departe daruindu-mi doar o secundă să mă bucur de fiecare priveliște.

Viața.Ma poarta că trenul? Sau o port eu in vinele mele?O inspir sau mă inspiră prin ceea ce îmi oferă la fiecare pas…Fac parte din ea dar cuvintele-mi sunt sărace, cum as putea sa o descriu?Devin lacomă! Gustand din ea, o doresc din ce in ce mai mult.

Câteodată e inconfortabil. Amorțesc. Legănatul mă adoarme dar îmi place.Oricum ar fi însă nu vreau să renunț. Mă poartă sau o port, mergem mai departe împreună. Îmi place să o văd ca pe un prieten, și la bine și la greu.

“Chiar daca ar fi să trec prin valea umbrei morții nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.” Mulțumesc, Doamne!

Trenul. Viața. O călătorie. Împreună cu Dumnezeu.

Stanca mea!

Cineva mi-a spus așa: “Trebuie sa fii pregătită, oamenii vin și pleacă din viața ta!” Nu am înțeles atunci, nu am vrut sa accept și a durut.

Dar dacă e așa nu ar trebui că cei care vin să rămână iar cei care pleacă să nu se mai întoarcă?!

Și chiar daca ai știi, oare poți fi vreodată pregătit cu adevărat?!Cu toții avem persoane dragi la care ținem mult și pe care ne dorim sa rămână mereu langa noi. Dar nu se întâmplă mereu așa.Unii ne părăsesc că sa meargă într-un loc mai bun, alții pentru că așa gândesc ei că e mai bine, alții greșesc, iar pe alții îi lăsăm noi din diferite motive…

Și uneori e mai bine sa pleci chiar daca iubești, chiar daca ai vrea din tot sufletul sa ramai. Pleci pentru că doare prea tare. Pleci pentru că îți dorești ca măcar cealaltă persoană să fie bine. Pleci pentru că te simți vinovat.Motive.

Pe drumul vieții este o singură persoană care rămâne mereu langa tine dacă ți-ai făcut-o Prieten. O singură persoană care nu se schimbă în dragostea sa. O singură persoană la care am strigat când mi-a fost greu, când nu mai puteam suporta durerea. Pe care am simțit-o mereu aproape, și care m-a ajutat să mă ridic de fiecare dată. Domnul Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu. Stanca mea!

Da Tu ești totdeauna cu mine, mă vei călăuzii cu sfatul Tau apoi mă vei primi în slavă. (Psalmii)

Te simți ușurat, te simți liber atunci când nu mai trebuie sa aștepți sau sa speri in van. Atunci când pui stop și îți îndrepți privirea către Cel care merită încrederea și așteptarea ta. Pentru că El se ține de cuvânt, El împlinește ce spune, El te aude, El simte cu tine.Cine își pune încrederea în Dumnezeu nu va fi dat de rușine.

Îmi ridic ochii spre munți. De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul care a făcut cerurile și pământul.(Psalmii)

Chiar dacă…

Chiar dacă nu plângi nu înseamnă că nu ești trist. Cum chiar daca razi nu înseamnă că ești fericit.

Chiar dacă speri, chiar dacă aștepți nu se va întâmpla. Ceea ce a plecat nu se va întoarce. Chiar daca ar vrea nu poate.

Am avut un vis. Am așteptat. A durut.

Nu. Trebuie să las in urmă ceea a fost. Sa dau trecutului ceea ce ii aparține.

Da. Vreau sa trăiesc. Să merg înainte, sa am curaj, sa fiu fericita.

Un eșec se poate transforma într-un succes.

Autoritate sub autoritate

Am ajuns sa experimentez ce înseamnă să ai autoritate și sa fii tu însuți în același timp sub autoritatea altora. Sa fii profesor și student în același timp… E ca și cum ai fi în doua locuri deodată… Pe granița.

În viata de zi cu zi ne izbim de un zid care ne limitează libertatea. De un zid care are rolul sa ne protejeze totodată. Cum ne raportam la el? De cele mai multe ori avem tendința sa întâmpinam pe cei care ni se adresează dintr-o poziție mai sus cu respingere. Suntem cautatori de surprize care spargem castane. Iar în lupta aceasta de a le sparge ne rănim.

Cand ești sus simți gustul puterii iar dacă nu știi și cum e sa fii jos te îmbată puțin. Ți se pare ca toată lumea ar trebui sa se plece înaintea ta. Dar când vii de jos știi ca lucrurile nu stau chiar asa, suntem oameni și egali pe deasupra, cel puțin la respectul cu care ar trebui sa ne tratam reciproc. Toți într-un fel sau altul ne place sa ne simțim importanți, și suntem. Doar ca uneori având o stima scăzută nu o vedem, iar la polul opus vedem mai mult decât este.

Bunătate. Asta este ceea ce trebuie sa arătăm dacă suntem într-o poziție de autoritate. Pentru ca lumea nu este atât de dreapta, sa nu ne dam atât de… Cum nu suntem.

Și sa nu uitam ca mai presus de toate suntem sub autoritatea Lui Dumnezeu care prin moartea pe cruce a Mantuitorului ne-a învățat dragostea și care ne îndeamnă sa trăim iubindu-ne aproapele. 🙂

Ce este fericirea?

Ce este fericirea?, dacă nu sa simți razele soarelui pe pielea ta într-o alta zi binecuvântată, dacă nu sa te bucuri de galbenul frunzelor care te fac sa te simți gelos pe toamna… ai vrea parca doar sa stai și sa dormi sub un copac ascultând ciripitul melodios al pasarelelor… pare desprinsa dintr-un basm atâta emoție, atâta fericire primita în dar ❤

Ce-i viata ta?

Ce-i viata ta? E o peniță cu care scrii mereu pe-un drum…

Azi am realizat ca tot ceea ce am avut nu m-a făcut o persoana mai buna, ci din contra mai egoista și mai rea. Poți sa achiziționezi o viata, sa muncești din greu și sa ai bani dar asta nu te va face o persoana mai buna. Pentru ca schimbarea trebuie sa aibă loc în interiorul tău. Atunci când realizezi ca ceea ce ai nu poate cumpăra ceea ce nu ai. Dragoste. Ca pentru a avea cu adevărat trebuie sa te investești pe tine în ceea ce contează cu adevărat, relația cu cei dragi, cu cei pe care ii iubești. Timpul tău. O vorba calda. O îmbrățișare. Un te iubesc sincer. Un comportament frumos.

Banii cumpara trupuri dar nu poate cumpăra inimi. Cândva credeam ca dacă am bani toate problemele se vor rezolva de la sine. Dar nu e chiar asa. O inimă neglijata este un la revedere spus în soapta. Un comportament urat chiar dacă e însoțit de cadouri frumoase te face sa fii egal cu zero.

Poate pentru ca oamenii cauta oameni. Cu care sa simtă împreună, sa împărtășească cele bune și cele rele, sa viseze împreună…

Va las cu o melodie care mi-a plăcut și pe care as vrea sa o împărtăşesc cu voi! O seara frumoasă!

Scoala de soferi este viata!

Directie. Frana. Semne de circulatie. Acceleratie.

Ca sa conduci o masina trebui sa mentii directia acesteia pe banda de circulatie. Sa o pastrezi. Sa mergi inainte spre ce ti-ai propus. Sa ai un sens in viata, o directie. Doar asa poti sa traiesti, privind din cand in cand in oglinda retrovizoare ca sa vezi ce se intampla in spatele tau dar nu mai mult de o secunda pentru ca tu mergi inainte.

Sa tii masina sub control, sa o stapanesti, sa folosesti frana. In viata daca nu ai limite vei pierde controlul, te vei accidenta. Traieste ma degraba ca un peste viu care inoata impotriva curentului decat sa te lasi dus de el. Pune frana cand trebuie, ai grija la “curbe” – mai ales acolo ai nevoie de frana.

Fii atent la semnele de circulatie, sunt puse acolo cu un scop. Sa te ajute sa calatoresti in siguranta. Cand e interzis nu te avanta inainte ca boul la macelarie. Nu pofti ceea ce nu e pentru tine, doar tu vei suferi la urma. Cand e STOP opreste, asigura-te si mergi mai departe. Invata sa recunosti semnele de circulatie din viata si sa le respecti astfel vei reusi sa iei permisul cu succes. Ai unda verde, treci! Si ai grija la trecerile de pietoni, sa nu cumva sa calci pe cineva in graba ta; acorda prioritate.

Acceleratie. Foloseste-o cu cap, nu cu piciorul. Cand e nevoie, cand drumul e liber, atat cat simti ca poti conduce in siguranta, in limita legala.

Pentru mine sa invat sa conduc a fost o provocare si totodata o lectie de viata. Am ramas uimita sa vad cat de bine se aplica regulile de circulatie in viata de zi cu zi. “Regulile” nu sunt ceva rau ci sunt puse acolo cu un scop : spre binele nostru, pentru a ne ajuta sa traim bine. Acum cat de bine stim sa conducem se vede in numarul de accidente pe care le facem zilnic . E adevarat ca multe nu sunt din vina noastra dar macar noi sa fim impacati .

cum sa fii…extraordinar!

In adancul sufletului mereu m-am dorit sa fiu o persoana deosebita cu abilitati extraordinare. Mi-am dorit sa contez, viata mea sa aiba impact iar la sfarsit sa inchid ochii lasand ceva frumos in urma. Ceva de care sa fiu mandra, ceva care sa fi meritat timpul meu, pasiunea mea, intregul meu eu. Sa fiu acea scanteie care sa lumineze calea cuiva. Sa fiu iubita si sa iubesc cu toata inima la randul meu. Sa fiu eu insumi fara rusine, fara prejudecati, fara masti.

Dar nu am stiut…Am trait consumanadu-ma pentru lucruri marunte precum parerea celorlalti despre mine de parca ei ar fi putut sa imi dea valoare. Am trait iubind si apoi regretand ca acea persoana nu era asa cum mi-as fi dorit eu. Am trait renuntand si dand inapoi. Am trait cu sentimentul inferioritatii crezand in cei care spuneau astfel despre mine. Am trait esuand si apoi ridincandu-ma dupa inca o noapte plansa, spunandu-mi mereu cand soarele rasarea ca am motive sa ma bucur. Am trait sperand ca intr-o zi lucrurile vor fi mai bune si imbatandu-ma cu vise si imaginatie. Mi-am construit o lume in mintea mea si o lume virtuala unde sa evadez cand ma simt la pamant. Din nou..

Mi-am dorit chiar sa ma schimb, sa ma maturizez ca sa pot fi persoana de care cei din jur sa fie mandri, persoana pe care ei se asteapta sa fiu. Mi-am dorit sa nu ii dezamagesc si am strans din dinti continuand sa traiesc astfel. Autodistrugandu-ma. Asta am ales. Asa am crezut ca o sa fie bine pentru toti.

Dar nu am stiut. Nu m-am cunoscut cu adevarat. Ce se afla in adancurile unei persoane? Care este iadul si raiul sau? Cum te poti vindeca? Cine sunt eu si incotro merg  cu asa viteza? De ce mie atat de teama? De ce nu am incredere in mine?

Ultima intrebare mi s-a pus des. Incredere. La un interviu mi s-a pus intrebarea daca ma inteleg bine cu mama mea, mi s-a spus ca am o problema cu ea. Am stat si m-am gandit ce i-a facut sa ajunga la o astfel de concluzie. Lipsa increderii. Si era adevarat, mama mea mereu s-a indoit de mine, mi-a spus ca nu sunt capabila, ca nu sunt demna de incredere. Asta era raspunsul pe care l-am primit. Rezervorul increderii mele era gol iar eu ma chinuiam sa scot asteptand ca cei din jur sa ma confirme in vreun fel.

Goala. Pe interior. Flamanda de afectiune. Cu mintea plina de teorie dar cu viata praf. Supravietuind cumva cersind atentie.

M-a tinut in picioare perseverenta mea de a ma ridica de fiecare data, incapatanarea de a merge mai departe cumva, o profesoara care mi-a spus ca pot mai mult, prietenii care m-au incurajat si credinta in Dumnezeul despre care mi s-a spus la Biserica.

Iubesc viata. Oamenii imi sunt dragi. Toamna. Un el. O prietena si un prieten. Marea.

Fiecare poveste este diferita. Cert e ca poate si inlauntrul tau sunt traume pe care nu le-ai marturisit nimanui. Poveri pe care le porti singur sau singura. Sa fii om inseamna sa plangi si sa te bucuri, sa cazi si sa te ridici, sa iubesti si sa crezi. Pe dinafara poti aparea dur, poti zambi dar numai tu stii ce este dincolo. Fii tare! Traieste! Ridica-te! Iubeste!

Doar un moment de sinceritate 🙂

Un gând despre maturitate

Uneori maturitatea se aseamănă cu o ceașcă de ceai fierbinte cu lămâie băut seara, te simți obosit și satisfăcut totodată…